Definiția cu ID-ul 949703:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clin, clini, s.m. – Bucată de pământ care se ară la sfârșit, dacă terenul are o formă neregulată; ic, corn, capăt de pământ (ALR, 1956: 29). – Din sl. klinŭ „cui” (Miklosich, Cihac, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).