Definiția cu ID-ul 711454:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clin, -uri, s.n. – Bucată de pământ care se ară la sfârșit, dacă terenul are o formă neregulată; ic, corn, capăt de pământ (ALR 1956: 29). – Din sl. klinŭ „cui”.