3 intrări

7 definiții

cleátă sf [At: MAT. FOLK. 1077 / Pl: cléte / E: bg клят] (Reg) 1 Grămadă. 2 Bucată îngustă de pământ. 3 Întindere de pământ.

clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: ~uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.

clet (-turi), s. n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt.Der. cleată, s. f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat și Olt. Este dublet al lui clit, s. n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.

cleátă, cléte, s.f. (reg.) 1. porțiune dintr-un gard, cleată de gard. 2. mulțime de lucruri de același fel. 3. bucată îngustă de pământ; delniță.

clet, cléte sau cléturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruță, cămară.

cleátă f., pl. ete (bg. klĭet, klĭetka, cușcă, capcană, cămară, brazdă, strat, tarla. V. clit. Cp. și cu fr. claĭe, leasă, celt. cleta). Vest. Tarla, delniță, strat, bucată semănată orĭ plantată: lanurĭ rumene, clete de mohor și ovăz (ChN. I, 14) clete de castanĭ (36) în această cleată (40 și 147). Plantele din această tarla.

Intrare: cleată
cleată
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clea cleata
plural clete cletele
genitiv-dativ singular clete cletei
plural clete cletelor
vocativ singular
plural
Intrare: clete
clete
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: clet
clet
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clet cletul
plural clete cletele
genitiv-dativ singular clet cletului
plural clete cletelor
vocativ singular
plural
clet
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clet cletul
plural cleturi cleturile
genitiv-dativ singular clet cletului
plural cleturi cleturilor
vocativ singular
plural