3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cléte, pl. luĭ cleată.

cleátă sf [At: MAT. FOLK. 1077 / Pl: cléte / E: bg клят] (Reg) 1 Grămadă. 2 Bucată îngustă de pământ. 3 Întindere de pământ.

clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: ~uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.

cleátă f., pl. ete (bg. klĭet, klĭetka, cușcă, capcană, cămară, brazdă, strat, tarla. V. clit. Cp. și cu fr. claĭe, leasă, celt. cleta). Vest. Tarla, delniță, strat, bucată semănată orĭ plantată: lanurĭ rumene, clete de mohor și ovăz (ChN. I, 14) clete de castanĭ (36) în această cleată (40 și 147). Plantele din această tarla.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clet (-turi), s. n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt.Der. cleată, s. f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat și Olt. Este dublet al lui clit, s. n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cleátă, cléte, s.f. (reg.) 1. porțiune dintr-un gard, cleată de gard. 2. mulțime de lucruri de același fel. 3. bucată îngustă de pământ; delniță.

clet, cléte sau cléturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruță, cămară.

Intrare: clete
clete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cleată
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clea
  • cleata
plural
  • clete
  • cletele
genitiv-dativ singular
  • clete
  • cletei
plural
  • clete
  • cletelor
vocativ singular
plural
Intrare: clet
clet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • clete
  • cletele
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • clete
  • cletelor
vocativ singular
plural
clet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • cleturi
  • cleturile
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • cleturi
  • cleturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cliet
  • clietul
  • clietu‑
plural
  • clieturi
  • clieturile
genitiv-dativ singular
  • cliet
  • clietului
plural
  • clieturi
  • clieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)