2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: ~uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.

CLET sbst. Băn. Cămară (pentru provizii) [srb.].

cliet sn vz clet

Etimologice

clet (-turi), s. n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt.Der. cleată, s. f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat și Olt. Este dublet al lui clit, s. n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.

Enciclopedice

CLET al III-lea papă al Romei, Clită, Istratie, „feciorul Iliei” 1654 (RI XII 236).

Clită v. Clet.

Regionalisme / arhaisme

clet, clete sau cleturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruță, cămară.

Intrare: Clet
nume propriu (I3)
  • Clet
Clită nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cli
Intrare: clet
clet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • clete
  • cletele
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • clete
  • cletelor
vocativ singular
plural
clet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clet
  • cletul
  • cletu‑
plural
  • cleturi
  • cleturile
genitiv-dativ singular
  • clet
  • cletului
plural
  • cleturi
  • cleturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cliet
  • clietul
  • clietu‑
plural
  • clieturi
  • clieturile
genitiv-dativ singular
  • cliet
  • clietului
plural
  • clieturi
  • clieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)