clet sn [At: ANON. CAR. / V: cliet / Pl: ~uri / E: srb klijet] (Ban) 1 Cămară. 2 Grajd. 3 Sufragerie.

clet (-turi), s. n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt. – Der. cleată, s. f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat și Olt. Este dublet al lui clit, s. n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.

clet, cléte sau cléturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruță, cămară.

CLET al III-lea papă al Romei, Clită, Istratie, „feciorul Iliei” 1654 (RI XII 236).