3 definiții pentru clențaică

clențáică sf [At: LIUBA-IANA, M. 95 / V: clin~ / Pl: ~țáici / E: cleanță + -aică] (Îrg) 1 Clanță. 2 (Dep) Gură.

CLENȚÁICĂ s. v. clanță, ivăr, încuietoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clențáică s. v. CLANȚĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE.

Intrare: clențaică
clențaică
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clențaică clențaica
plural clențăici clențăicile
genitiv-dativ singular clențăici clențăicii
plural clențăici clențăicilor
vocativ singular
plural