CLEIOS, -OASĂ, cleioși, -oase, adj. 1. (Despre unele substanțe) Lipicios (ca și cleiul). Scoarța brazilor... lasă în palmă urme cleioase de rășină C. PETRESCU, Î. II 5. ♦ (Despre ouă fierte) Fiert puțin, așa ca să nu fie nici moale, nici răscopt. Îmi spune să-i fac ouăle cleioase, că așa ii plăceau lui. STĂNOIU, C. I 118. 2. (Despre pămînt) Vîscos, clisos. Caii mergeau încet, opintindu-se în pămîntul cleios. DUMITRIU, V. L. 8. Din ce în ce picioarele mai grele Mi le simțeam, de lutul cel cleios. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 187. Atunci unde se făcu un noroi cleios... de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129.