clavicord (< lat.; it. clavicordo; germ. Klavichord; engl. clavichord), instr. cordofon apărut în sec. 14, la care pentru prima oară se reunesc coardele (așezate orizontal) cu o claviatură*. Ambitusul (1) c. cuprindea 3 1/2 octave* diatonice*, mai târziu cromatice*. Tipul mai popular, c. cu bare (germ. gebundenes Klavichord; fr. c. liés; engl. Fretted clavichord) avea 26 coarde, fiecare putând fi lovită de mai multe clape. Rolul clapelor era dublu: acela de a lovi coarda și acela de a determina concomitent porțiunea de coardă care să vibreze pentru a obține sunetul dorit. La c. fără bare (germ. bundfreies Klavichord; engl. unfretted clavichord), fiecare dintre coarde era acționată de o singură clapă. Acest tip a fost probabil predecesorul clavecinului*.