CLAROBSCUR s. n. Procedeu de distribuire a umbrei și a luminii pe suprafața unui tablou, astfel ca lumina care cade asupra corpurilor să pună în evidență unele părți, în timp ce pe altele le ascunde în umbră. ♦ Procedeu de distribuire a luminii într-un tablou (monocrom), întrebuințat în pictură, gravură, poligrafie, care constă în prezentarea suprafețelor mari de lumină în contrast cu suprafețe mari de tonuri închise. – Din clar + obscur (după fr. clair-obscur).