CLAPĂ, clape, s. f. 1. Fiecare dintre bucățele mobile care alcătuiesc claviatura unui pian, a unei orgi etc. și care se lasă și se ridică sub apăsarea degetelor, producînd sunete muzicale. ♦ Mic disc în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pîrghii articulate și care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. 2. Placă oscilantă în jurul unei articulații, care servește la închidere sau la deschidere, la acționarea unui dispozitiv etc. 3. Bucată mobilă de stofă care cade peste deschizătură buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă mobile atașate la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. Capac. ♦ Expr. A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva). – Germ. Klappe.