CLAPĂ (pl. -pe) sf. 1 🎼 Căpăcel de metal care, ridicîndu-se sau lăsîndu-se în jos, deschide sau astupă găurile unui instrument de suflat (flaut, clarinet, etc.) (🖼 1280) ¶ 2 Căpăcel care se ridică la o pompă sau tulumbă spre a lăsa să curgă apa, și care se închide spre a opri apa de a se întoarce la locul de unde a ieșit (🖼 1281) ¶ 3 Capac de coșciug, pleoapă ¶ 4 Capac de doniță ¶ 5 📰 Fie-care din dinții de fier la cilindrul unei mașini tipografice, care apucă coalele ¶ 6 👕 Bucată de țesătură (pînză, postav, etc.) care acopere deschizătura glugii, buzunarului, etc. ¶ 7 🎼 Fie-care din bucățelele de abanos, de fildeș, etc. care se ating cu degetele, cînd vrea cineva să cînte la pian, la o pogă, etc., tastă (🖼 1282): degetele ei moi, delicate, albe ca și clapele pe care lunecau (VLAH.) ¶ 8 Cursă, clapcă Ⓟ: a trage clapa, a înșela [comp. germ. Klappe].