2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clampá vb., ind. prez. 1 sg. clampéz, 3 sg. și pl. clampeáză

Intrare: clampat
clampat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clampat
  • clampatul
  • clampatu‑
  • clampa
  • clampata
plural
  • clampați
  • clampații
  • clampate
  • clampatele
genitiv-dativ singular
  • clampat
  • clampatului
  • clampate
  • clampatei
plural
  • clampați
  • clampaților
  • clampate
  • clampatelor
vocativ singular
plural
Intrare: clampa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clampa
  • clampare
  • clampat
  • clampatu‑
  • clampând
  • clampându‑
singular plural
  • clampea
  • clampați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clampez
(să)
  • clampez
  • clampam
  • clampai
  • clampasem
a II-a (tu)
  • clampezi
(să)
  • clampezi
  • clampai
  • clampași
  • clampaseși
a III-a (el, ea)
  • clampea
(să)
  • clampeze
  • clampa
  • clampă
  • clampase
plural I (noi)
  • clampăm
(să)
  • clampăm
  • clampam
  • clamparăm
  • clampaserăm
  • clampasem
a II-a (voi)
  • clampați
(să)
  • clampați
  • clampați
  • clamparăți
  • clampaserăți
  • clampaseți
a III-a (ei, ele)
  • clampea
(să)
  • clampeze
  • clampau
  • clampa
  • clampaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)