2 intrări

2 definiții

clampá vb., ind. prez. 1 sg. clampéz, 3 sg. și pl. clampeáză

CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper)

Intrare: clampat
clampat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clampat clampatul clampa clampata
plural clampați clampații clampate clampatele
genitiv-dativ singular clampat clampatului clampate clampatei
plural clampați clampaților clampate clampatelor
vocativ singular
plural
Intrare: clampa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clampa clampare clampat clampând singular plural
clampea clampați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clampez (să) clampez clampam clampai clampasem
a II-a (tu) clampezi (să) clampezi clampai clampași clampaseși
a III-a (el, ea) clampea (să) clampeze clampa clampă clampase
plural I (noi) clampăm (să) clampăm clampam clamparăm clampaserăm, clampasem*
a II-a (voi) clampați (să) clampați clampați clamparăți clampaserăți, clampaseți*
a III-a (ei, ele) clampea (să) clampeze clampau clampa clampaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)