Definiția cu ID-ul 439594:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clăpăúg (clăpăúgă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).