ciùtură f. 1. Mold. găleată de scos apă: lumea e ca un puț cu două ciuturi AL. 2. roată cu fusul vertical (la morile de munte); 3. Tr. țeavă de lulea: slujești pe o țundră sură și pe o pipă cu ciutură POP.; 4. (Banat) tivgă de păstrat apă la câmp. [Derivat din ciut (= ciot) ca butură (din but): ciutura e primitiv un trunchiu scobit].