ciupă, ciupe, s.f. – (reg.; înv.) 1. Covată din lemn (mai nou, din tablă zincată sau material plastic) utilizată pentru spălarea rufelor sau a copiilor. 2. Apa în care se îmbăiază prima dată nou-născutul (și care, potrivit tradiției, se aruncă în grădină sau la rădăcina unui pom din curte): „Unde mi-ai țâpat ciupa, / De nu mi-i dragă lumea?” (Papahagi, 1925: 167). ♦ (onom.) Ciupa, nume de familie. – Et. nec., dar cu siguranță sl. (DER); comp. cu bg. čipa „nou-născut” (Lacea, cf. DER; DLRM), čipkam „a îmbăia un copil” (DA, cf. DER).