ciupire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: ciupi] 1 Rupere cu mâna (a unui întreg) în bucățele mici Si: ciupit¹ (1). 2-3 Apucare cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau carnea cuiva Si: ciupit¹ (2). 4 Apucare și rupere cu ciocul sau cu gura Si: ciupit¹ (3). 5-6 Mușcare (sau înțepare) cu gura sau cu ciocul Si: ciupit¹ (4). 7 Culegere prin rupere (sau smulgere) Si: ciupit¹ (6). 8 Rupere a vârfului lăstarilor sau tulpinii unei plante Cf ciupi (7) Si: ciupit¹ (7). 9-10 Însușire a ceva prin mijloace necinstite Cf ciupi (8-9) Si: ciupit¹ (8-9). 11 Bătaie ușoară Cf ciupi (10) Si: ciupit¹ (10). 12 Usturare. 13 Necăjire. 14 (Fam) Îmbătare.