ciup, ciupi, s.m. – (reg.) 1. Smoc de păr, moț: „Saie-le ochii, / Pice-le ciupu” (Bilțiu, 1990: 294). 2. Mătasa-porumbului; cosâță (ALRRM, 1971: 404). 3. În expr. dă ciup = leagă rod (ALRRM, 1973: 806). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Din sl. (srb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „pleată” (DER); din srb. čup (DA, DLRM, MDA).