ciuntereág, ciuntereaguri, s.n. (reg.) 1. Parte a corpului ciuntit; ciuntătură; ciot de mână: „O pus un cocon pă on ciuntereag de mână și, pă celălalt, pă alt ciuntereag de mână” (Bilțiu, 2007: 165). 2. Ceea ce rămâne dintr-o plantă, după ce a fost tăiată la o distanță mică de la pământ: „Din tăte mușcatele mi-o rămas numa ciuntereagurile” (Faiciuc, 2008: 753). – Din ciunti „a amputa”.