Definiția cu ID-ul 949662:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciungări, ciungăresc, vb. tranz. – (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293; Strâmtura). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).