CIUMPĂVI, CIMPĂVI (-ăesc) I. vb. tr. 1 A ciunti, a reteza, a trunchia: aș vrea să-i ciumpăvesc aripile (D.-ZAMF.) ¶ 2 A face să se înțepenească picioarele (cailor de multă alergătură): Patru (cai) a oborît, Cinci a ciumpăvit (PAMF.). II. vb. intr. și refl. A li se înțepeni picioarele (vorb. de cai): Murgu mi s’a ciumpăvit, Și-ar trebui potcovit (PAMF.); catîrul ... nu ciumpăvește de picioare (MAI.) [ciumpav].