6 definiții pentru ciumpav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciúmpav, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 62 / V: cim~, címpăv / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (D. animale) Ciunt. 2 (Îvr; îs) Coamă ~ Năpârlit. 3 (D. vite; reg) Șchiop. 4 (D. vite; îf cimpăv) Vătămat la copită. 5 (Îvr; d. oameni; îf cimpav) Care are picioarele amorțite. 6 (Îrg; d. oameni; îf cimpav) Care are unghii moi.

CIÚMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (Regional, despre animale, rar despre oameni) Bolnav de picioare; șchiop.

CIÚMPAV, -Ă, ciumpavi, -e, adj. (Reg.) Bolnav de picioare; șchiop. – Din ciump + suf. -av.

ciumpav a. 1. ciont (din ruptură sau tăietură): coadă ciumpavă; 2. șchiopătând (de vite). [V. ciump].

cĭúmpav (est) și -páv (vest), adj. (d. cĭump și rudă cu bg. čipav, cîrn; ung. csámpás, cu picĭoarele curbe). Scurtat, tăĭat, amputat, mutilat: coloane cĭumpave (ChN. I, 47); ureche, coadă, coamă cĭumpavă. – Și cĭumpág (ChN. I, 127) și cimpáv. V. berc 2.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop.

Intrare: ciumpav
ciumpav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumpav
  • ciumpavul
  • ciumpavu‑
  • ciumpavă
  • ciumpava
plural
  • ciumpavi
  • ciumpavii
  • ciumpave
  • ciumpavele
genitiv-dativ singular
  • ciumpav
  • ciumpavului
  • ciumpave
  • ciumpavei
plural
  • ciumpavi
  • ciumpavilor
  • ciumpave
  • ciumpavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciumpav

  • 1. regional (Despre animale, rar despre oameni) Bolnav de picioare.
    surse: DLRLC sinonime: șchiop

etimologie:

  • ciump + sufix -av.
    surse: DLRM