ciumili, ciumilesc, (ciumili, ciumnili), vb. tranz. – (reg.; înv.) 1. A spune ghicitori. 2. A ghici, a dibui. 3. A drăcui, a blestema (Papahagi, 1925): „Ciumniliga, liga, / Ciumnilească-ți dracu limba”. 4. A striga, a chiui, a iui: „Feciorii ciumnilesc” (ALRRM, 1969: 230). – Var. a lui cimili (et. nec.) (MDA).