CIULIN, ciulini, s. m. Nume dat mai multor plante spinoase care cresc pe cîmp și prin locuri necultivate (Carduus nutans, Dipsacus silvestris, Onopordon Acanthium); scai, scaiete, spin. Între grajdurile căzute se răsfățau la soarele de toamnă minunate canafuri roșii ale unor plante fantastice, spinoase și decorative, cărora localnicii le zic ciulini. SADOVEANU, Z. C. 95. Toți ciulinii pe cărare Fug cuprinși de panică. TOPÎRCEANU, B. 46. Suie către culmea dealului, fără a lua în seamă ciulinii și rugii ce-i tăiau picioarele. DELAVRANCEA, S. 27.