CIULI, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile, ținîndu-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul); a asculta cu luare-aminte. 2. Fig. (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, pentru a asculta cu luare-aminte. – Comp. sb. čuljiti.