2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuciuí vi [At: NOVACOVICIU, C. B. 19 / Pzi: ~iésc / E: nct] (Reg) A șușoti.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui.Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuciuí, ciuciuiésc, vb. IV refl. (reg.) a vorbi încet unul la urechea altuia.

Intrare: ciuciuire
ciuciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciuire
  • ciuciuirea
plural
  • ciuciuiri
  • ciuciuirile
genitiv-dativ singular
  • ciuciuiri
  • ciuciuirii
plural
  • ciuciuiri
  • ciuciuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuciui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuciui
  • ciuciuire
  • ciuciuit
  • ciuciuitu‑
  • ciuciuind
  • ciuciuindu‑
singular plural
  • ciuciuiește
  • ciuciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuciuiesc
(să)
  • ciuciuiesc
  • ciuciuiam
  • ciuciuii
  • ciuciuisem
a II-a (tu)
  • ciuciuiești
(să)
  • ciuciuiești
  • ciuciuiai
  • ciuciuiși
  • ciuciuiseși
a III-a (el, ea)
  • ciuciuiește
(să)
  • ciuciuiască
  • ciuciuia
  • ciuciui
  • ciuciuise
plural I (noi)
  • ciuciuim
(să)
  • ciuciuim
  • ciuciuiam
  • ciuciuirăm
  • ciuciuiserăm
  • ciuciuisem
a II-a (voi)
  • ciuciuiți
(să)
  • ciuciuiți
  • ciuciuiați
  • ciuciuirăți
  • ciuciuiserăți
  • ciuciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuciuiesc
(să)
  • ciuciuiască
  • ciuciuiau
  • ciuciui
  • ciuciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)