2 definiții pentru ciuciuire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui.Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuciuí, ciuciuiésc, vb. IV refl. (reg.) a vorbi încet unul la urechea altuia.

Intrare: ciuciuire
ciuciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuciuire
  • ciuciuirea
plural
  • ciuciuiri
  • ciuciuirile
genitiv-dativ singular
  • ciuciuiri
  • ciuciuirii
plural
  • ciuciuiri
  • ciuciuirilor
vocativ singular
plural