Definiția cu ID-ul 1244612:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUBĂR s.n. (Mold., Ban.) Hîrdău. A: Era acolo cofe de piatră șease ... de încăpea ciubeare cile două și cîte trei. DM, 39r; cf. M. COSTIN; NECULCE, apud TEW. C: Csubĕr. AC, 333. Scaphium. Cseber. Csöbör. LEX. MARS., 244. // B: 7 ciubară de vin. LET. 1758, 115r. Etimologie; bg. čebăr. Cf. magh. csöbör.