CIUBOTAR, ciubotari, s. m. (Mold.) Cizmar. D-apoi cu moș Chiorpec ciubotarul, megieșul nostru, ce necaz aveam! CREANGĂ, A. 45. (Cu pronunțarea dialectală ciubotari) Ajungind acolo toamna tîrziu, m-am așezat în gazdă la Pavel ciubotariul din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ciobotar s. m.