6 definiții pentru ciușdi

ciușdí2 vt [At: DA / Pzi: ~désc / E: nct] (Reg) 1 A ciopli un lemn. 2 (D. o persoană știrbă) A mușca rău (dintr-un măr).

ciușdí3 i [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / E: ciuș + -di] (Trs) Ciuș1.

ciușdí1 [At: POGOR, HENR. 236 / V: ~ujdí / Pzi: ~désc / E: ns cf bg чyщдy] 1 vt (Fam) A șterpeli. 2 vr A se tupila (de frică). 3 vt (D. cai) A ciuli urechile. 4 vt (D. oi) A-și da urechile înapoi de spaimă.

CIUȘDÍ vb. v. ciuli, fura, lua, sustrage.

ciușdì v. a se speria (de caii cu nărav). [Slav. ČUJDATĬ, a încremeni de mirare (v. ciudă)].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciușdí vb. v. CIULI. FURA. LUA. SUSTRAGE.

Intrare: ciușdi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciușdi ciușdire ciușdit ciușdind singular plural
ciușdește ciușdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciușdesc (să) ciușdesc ciușdeam ciușdii ciușdisem
a II-a (tu) ciușdești (să) ciușdești ciușdeai ciușdiși ciușdiseși
a III-a (el, ea) ciușdește (să) ciușdească ciușdea ciușdi ciușdise
plural I (noi) ciușdim (să) ciușdim ciușdeam ciușdirăm ciușdiserăm, ciușdisem*
a II-a (voi) ciușdiți (să) ciușdiți ciușdeați ciușdirăți ciușdiserăți, ciușdiseți*
a III-a (ei, ele) ciușdesc (să) ciușdească ciușdeau ciușdi ciușdiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)