2 intrări
12 definiții
- explicative DEX (8)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
citovi [At: LB / V: ~ogi[1] / Pzi: ~vesc / E: citov] (Reg) 1-2 vtr A (se) vindeca. 3 vt (Irn) A schilodi pe cineva printr-o lovitură puternică. corectat(ă)
- ~ogi → ~ogi — Ladislau Strifler
❍ CITOVI (-ovesc) vb. tr. și refl. Trans. (BUD.) A se vindeca, a se tămădui [citov].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
citav, ~ă a vz citov
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cităv, ~ă a vz citov
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
citogi v vz citovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
citov, ~ă [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: ~tav, ~tăv / Pl: ~i, ~e / E: bg читав] (Îrg) 1-2 a Sănătos (la minte). 3 a Nevătămat. 4 a Tont. 5 av În întregime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CITOV adj. Trans. (BUD.) (ȘEZ.) (DENS.) Sănătos, teafăr [bg. srb. čitav].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
cítov, -ă adj. (bg. sîrb. čitav, teafăr. Cp. cu gîrbov). Olt. Munt. Trans. Cuminte, teafăr la minte (BSG. 1922, 163). – Și citovesc, vindec, cumințesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
citov (-vă), adj. – Puternic, voinic, robust, rezistent. Sb. (bg.) čitav (Cihac, II, 57). În Trans. – Der. citovi, vb. (a înzdrăveni).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CITOVI vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
citovi vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
citov, -ă, adj. (reg.; despre animale și oameni) întreg, sănătos (la minte), nevătămat, zdravăn teafăr.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||