5 definiții pentru citolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citólă sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr citole] Instrument medieval cu coarde, de forma migdalei și cu gâtul scurt.

CITÓLĂ, citole, s. f. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt. – Din fr. citole.

CITÓLĂ, citole, s. f. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt. – Din fr. citole.

CITÓLĂ s.f. Instrument medieval cu coarde, de formă alungită și cu gâtul scurt. [< fr. citole].

CITÓLĂ s. f. instrument medieval cu coarde ciupite, alungit și cu gâtul scurt. (< fr. citole)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

citola (cuv. it.; fr. citole, cistre; germ. Sister; engl. cittern), instrument cordofon medieval, cu corpul plat de forma migdalei. Cele 4-12 perechi de coarde metalice erau ciupite cu degetele sau cu ajutorul unui plectru*. Specific pentru aceste instr. era așezarea cordarului* pe partea inferioară a corpului, pe eclisă. Tipurile mari (germ. Erzsister) dispuneau și de coarde burdon (II, 2). Cu predilecție a fost utilizat un tip de dimensiune mai mică, citarino (it.; germ. Cithrinchen).

Intrare: citolă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cito
  • citola
plural
  • citole
  • citolele
genitiv-dativ singular
  • citole
  • citolei
plural
  • citole
  • citolelor
vocativ singular
plural

citolă

  • 1. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: