CIRIPIE, ciripii, s. f. (Reg.) Sfoară înmuiată în vopsea roșie, pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scînduri, pe bîrne etc. ♦ Expr. A merge (sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = a merge (sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Tc. çirpi.