cirica vt [At: PĂCALĂ, M. R. 198 / Pzi: ciric / E: ciric¹] A pișcă pe cineva de dosul mâinii strigând „ciric, ciric” până la ivirea unei păsări deasupra capului (la jocul numit „cirică”).

cirică¹ sf [At: PĂCALĂ, M. R. 198 / E: ciric¹] (Reg) Joc de copii (numit uneori „în-buși”) cu cinci sau șase pietricele albe.

cirică f. numele oltenesc al jocului în cinci pietre (ISP.) [Origină necunoscută].