cirică¹ sf [At: PĂCALĂ, M. R. 198 / E: ciric¹] (Reg) Joc de copii (numit uneori „în-buși”) cu cinci sau șase pietricele albe.

CIRICĂ (pl. -ici) sf. 1 Trans. Pietricică mică albă (VIC.) (PĂC.) ¶ 2 Olten. Jocul în cinci pietre.

cirică f. numele oltenesc al jocului în cinci pietre (ISP.) [Origină necunoscută].