ciric¹ i [At: ZANNE, P. IV, 307 / E: ns cf cirică] 1 Cuvânt care imită ciripitul păsărilor. 2 (Îvp; îe) ~ de ici dăm de ici Se spune despre o persoană care, în loc să încheie un lucru început, pornește la efectuarea altuia. 3 (Îvp; îe) ~, dar cine să-l ia de cic! Discuții aprinse.

ciric² sn [At: (a. 1697) IORGA, S. D. XIV, 4 / V: ~rec, șirec / E: tc çerek] 1-2 Sfert dintr-un pogon (sau dintr-un stânjen). 3-4 Sfert dintr-un miel (sau dintr-o vită tăiată). 5 (Pex) Picior de miel (pentru friptură). 6 (Spc) Optime dintr-o pâine. 7 (Reg) Codru mic de pâine. 8 (Reg) Pachet de piei.

ciric n. termen de hotărnicie: un sfert de stânjen. [Turc. ČEREK, sfert].

ciríc n., pl. urĭ și e (turc. čerek, čeĭrek și čeriek, d. pers. čarĭek, sfert, d. čar, patru; bg. čerek). Munt. ș. a. Un sfert de pogon. Jumătate de sfert de pîĭne. – Și cerec (Ant. P.), jumătate din cîștig ș. a.

cirec sn vz ciric²

ciric (-curi), s. n. – Sfert, parte, bucată. Tc. çerek (Șeineanu, II, 133; Popescu-Ciocănel 22), cf. bg. çirek, sb. çerek.

ciric, ciricuri, s.n. (reg.) 1. sfert de pogon. 2. picior de miel; ciosvârtă.

a merge în ciricuri expr. a fi infatuat.