CIREADĂ, cirezi, s. f. Grup mare de vite cornute. turmă, ciurdă, cîrd. În amurguri purpurii, cirezile mari se înturnau de la imaș, treceau printr-o pulbere de aur și sunetele de tălăngi adiau limpezi și dulci prin liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O. I 268. Avea vreo cinci-șase boi în toată cireada, pe care îi ducea la pășunea cea mai bună. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Ar fi nimerit desigur și cîte un graure din cei cari zboară printre vitele din cireadă. ODOBESCU, S. III 23. [Un bou] dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, P. 64.