CIREADĂ s.f. (Mold., ȚR) Grup de vite cornute mari. A: Boarii ce pasc ciredzi. PRAV. Să făcea ciredzi de boi de negoțu. NCL II. 298 ; cf. DOSOFTEI, PS; NECULCE. B: Cirezile boilor tăi. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ Grup de viețuitoare; ciopor, roi, stol. A: Cirezi de cerbi și de ciute. DOSOFTEI, PS. B: Acealeași vedem întru ceale necuvîntătoare, în albini, în cocori și într-alte cirezi ale dobitoacelor. II 1771, 19^r. Variante: cereadă (ÎNDREPTAREA LEGII; NECULCE). Etimologie: sl. črĕda. Cf. c i u r d ă.