círcovĭ m. pl. (bg. čerkova, biserică, d. gr. kyriaki, Duminica, de unde și numele de Chiriac și Chiric. V. Cĭurică și țîrcovnic). Munt. ș. a. Numele unor sărbătorĭ populare în onoarea unor zeĭ a căror amintire s’a șters: Circoviĭ de vară, aĭ Mariniĭ (mártira Marina) la 15-17 Iulie; Circoviĭ de ĭarnă la 17-18 Ĭanuarie, cînd se așteaptă zile viforoase, numite și „fulgerătoare”. – Și Cercovĭ.