2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

Intrare: cipcit
cipcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipcit
  • cipcitul
  • cipcitu‑
  • cipci
  • cipcita
plural
  • cipciți
  • cipciții
  • cipcite
  • cipcitele
genitiv-dativ singular
  • cipcit
  • cipcitului
  • cipcite
  • cipcitei
plural
  • cipciți
  • cipciților
  • cipcite
  • cipcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cipci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipci
  • cipcire
  • cipcit
  • cipcitu‑
  • cipcind
  • cipcindu‑
singular plural
  • cipcește
  • cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipcesc
(să)
  • cipcesc
  • cipceam
  • cipcii
  • cipcisem
a II-a (tu)
  • cipcești
(să)
  • cipcești
  • cipceai
  • cipciși
  • cipciseși
a III-a (el, ea)
  • cipcește
(să)
  • cipcească
  • cipcea
  • cipci
  • cipcise
plural I (noi)
  • cipcim
(să)
  • cipcim
  • cipceam
  • cipcirăm
  • cipciserăm
  • cipcisem
a II-a (voi)
  • cipciți
(să)
  • cipciți
  • cipceați
  • cipcirăți
  • cipciserăți
  • cipciseți
a III-a (ei, ele)
  • cipcesc
(să)
  • cipcească
  • cipceau
  • cipci
  • cipciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)