2 intrări

O definiție

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

Intrare: cipcit
cipcit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cipcit cipcitul cipci cipcita
plural cipciți cipciții cipcite cipcitele
genitiv-dativ singular cipcit cipcitului cipcite cipcitei
plural cipciți cipciților cipcite cipcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cipci
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cipci cipcire cipcit cipcind singular plural
cipcește cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cipcesc (să) cipcesc cipceam cipcii cipcisem
a II-a (tu) cipcești (să) cipcești cipceai cipciși cipciseși
a III-a (el, ea) cipcește (să) cipcească cipcea cipci cipcise
plural I (noi) cipcim (să) cipcim cipceam cipcirăm cipciserăm, cipcisem*
a II-a (voi) cipciți (să) cipciți cipceați cipcirăți cipciserăți, cipciseți*
a III-a (ei, ele) cipcesc (să) cipcească cipceau cipci cipciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)