2 intrări

11 definiții

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

cípcă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cípsă, cíptă, círcă2, cítcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică. 3 (Reg) Brățară.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Transilv.) Dantelă. O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. Vin de-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).

cípcă (cípci), s. f.1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.

cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.

cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cípcă, s.f. – (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, cf. DER; MDA).

cípcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).

Intrare: cipci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipci
  • cipcire
  • cipcit
  • cipcind
singular plural
  • cipcește
  • cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipcesc
(să)
  • cipcesc
  • cipceam
  • cipcii
  • cipcisem
a II-a (tu)
  • cipcești
(să)
  • cipcești
  • cipceai
  • cipciși
  • cipciseși
a III-a (el, ea)
  • cipcește
(să)
  • cipcească
  • cipcea
  • cipci
  • cipcise
plural I (noi)
  • cipcim
(să)
  • cipcim
  • cipceam
  • cipcirăm
  • cipciserăm
  • cipcisem
a II-a (voi)
  • cipciți
(să)
  • cipciți
  • cipceați
  • cipcirăți
  • cipciserăți
  • cipciseți
a III-a (ei, ele)
  • cipcesc
(să)
  • cipcească
  • cipceau
  • cipci
  • cipciseră
Intrare: cipcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipcă
  • cipca
plural
  • cipci
  • cipcile
genitiv-dativ singular
  • cipci
  • cipcii
plural
  • cipci
  • cipcilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)