10 definiții pentru cipcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cípcă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cípsă, cíptă, círcă2, cítcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică. 3 (Reg) Brățară.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Transilv.) Dantelă. O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).

cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cípcă (cípci), s. f.1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.

cípcă, s.f. – (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, cf. DER; MDA).

cípcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).

Intrare: cipcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipcă
  • cipca
plural
  • cipci
  • cipcile
genitiv-dativ singular
  • cipci
  • cipcii
plural
  • cipci
  • cipcilor
vocativ singular
plural

cipcă

  • exemple
    • O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: