ciotorman, ciotormeni, (ciotoroman), s.m. – (reg.) Gușat. ♦ (onom.) Ciotormani, poreclă pentru locuitorii din Slătioara (Bilțiu-Dăncuș, 2005), Vadu Izei (ALRRM, 1969; Papahagi, 1925) și Curtuiușu Mare. – Et. nec. (MDA); probabil din ciot, cioturos (ref. la gușă) + suf. -man.