7 definiții pentru ciorobor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorobor sn [At: JAHRESBER. VI, 47 / Pl: ~uri / V: ciolobór / E: fo] (Reg) 1 Ceartă însoțită de vorbă multă Si: ciorlu-morlu. 2 (Pex) Gălăgie. 3 (Pop; îe) A face ~ pentru un topor A se certa pentru fleacuri. 4 (Îf ciolobor) Chef.

CIOROBÓR s. n. (Transilv.) Ceartă (pentru un lucru de nimic) însoțită de vorbă multă și gălăgie; gîlceavă, sfadă, ciorovăială. Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace, îl lăsară-n draga voiei, să gîndească orice-i place, Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat. COȘBUC, P. II 125. Tandaler atuncea să trezește Ș-auzînd atîta ciorobor Strigă cît putu. BUDAI-DELEANU, Ț. 277. ♦ Adunare gălăgioasă. Privește și tace. Socotind cu cetății să iasă Din ciorobor și să meargă acasă. BUDAI-DELEANU, T. 411.

CIOROBÓR s. n. (Reg.) Ceartă cu vorbă multă și gălăgie; gâlceavă. – Onomatopee (comp. magh. csörpör).

ciorobor n. Tr. larmă, gâlceava: ciorobor pentru un topor. [Onomatopee ca și ung. csör-pör, ceartă].

cĭorobór n., pl. oare (ung. csör-pör, ceartă. V. cĭorovoĭală). Trans. (Șez. 37, 125). Ceartă, gălăgie, tumult: „cĭorobor pentr’un topor”.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorobór s. n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu. Se folosește în Trans. de Vest. – Der. ciorobară, s. f. (coțofană; țigan); ciorobeală, s. f. (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, vb. (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Cf. ciorovăi, ciorogar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciorobór s.m. sg. (reg.) ceartă însoțită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă.

Intrare: ciorobor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorobor
  • cioroborul
  • cioroboru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciorobor
  • cioroborului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciorobor

  • 1. regional Ceartă (pentru un lucru de nimic) însoțită de vorbă multă și gălăgie.
    exemple
    • Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace, îl lăsară-n draga voiei, să gîndească orice-i place, Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat. COȘBUC, P. II 125.
      surse: DLRLC
    • Tandaler atuncea să trezește Ș-auzînd atîta ciorobor Strigă cît putu. BUDAI-DELEANU, Ț. 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Adunare gălăgioasă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Privește și tace. Socotind cu cetașii să iasă Din ciorobor și să meargă acasă. BUDAI-DELEANU, T. 411.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • onomatopee (compară limba maghiară csörpör)
    surse: DLRM