Definiția cu ID-ul 438784:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciormă (-me), s. f. – Vierme. – Var. ciorman, ciormag. Sl. čirmŭ „roșu”, care probabil era la început numele vreunui vierme, cf. lat. vermiculus › fr. vermeil (DAR; cf. Berneker 169).