2 intrări

5 definiții

ciorcănít sn [At: H XII, 225 / Pl: ~uri / E: ciorcăni] (Reg) Tăiat al viei.

ciorcănít s.n. (reg.) tăiatul viei.

ciorcăní vt [At: DA / Pzi: ~nésc / E: nct] (Reg) A tăia via Cf ciocârti.

ciorcăní, ciorcănésc, vb. IV (reg.) a tăia (via).

cĭorcănésc (mă) v. refl. Nord. Mă prefac în cĭorcan.

Intrare: ciorcănit
ciorcănit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorcănit ciorcănitul ciorcăni ciorcănita
plural ciorcăniți ciorcăniții ciorcănite ciorcănitele
genitiv-dativ singular ciorcănit ciorcănitului ciorcănite ciorcănitei
plural ciorcăniți ciorcăniților ciorcănite ciorcănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciorcăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciorcăni ciorcănire ciorcănit ciorcănind singular plural
ciorcănește ciorcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciorcănesc (să) ciorcănesc ciorcăneam ciorcănii ciorcănisem
a II-a (tu) ciorcănești (să) ciorcănești ciorcăneai ciorcăniși ciorcăniseși
a III-a (el, ea) ciorcănește (să) ciorcănească ciorcănea ciorcăni ciorcănise
plural I (noi) ciorcănim (să) ciorcănim ciorcăneam ciorcănirăm ciorcăniserăm, ciorcănisem*
a II-a (voi) ciorcăniți (să) ciorcăniți ciorcăneați ciorcănirăți ciorcăniserăți, ciorcăniseți*
a III-a (ei, ele) ciorcănesc (să) ciorcănească ciorcăneau ciorcăni ciorcăniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)