2 intrări

7 definiții

CIORBALÁC s. v. polonic.

ciorbalấc sn [At: PONTBRIANT, D. / V: ~líc / Pl: ~uri / E: tc çorbalyk] (Înv) 1 Polonic. 2 Castron pentru ciorbă.

ciorbalấc, ciorbalấcuri, s.n. (înv.) lingură mare de scos ciorbă.

ciorbalâc n. lingură mare de scos ciorbă. [Turc. ČORBALYK].

cĭorbalî́c n., pl. e (turc. čorbalyk, de cĭorbă, de unde și sîrb. čorbalok, castron de cĭorbă). Munt. Rar. Mold. Polonic, linguroĭ, chepcea, cáuc, lingura cu care se scoate cĭorba din oală saŭ din castron. Zemurcă, zeamă lungă. – În nord -lic și -lîc, polonic.

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciorbalâc
ciorbalâc
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorbalâc ciorbalâcul
plural ciorbalâcuri ciorbalâcurile
genitiv-dativ singular ciorbalâc ciorbalâcului
plural ciorbalâcuri ciorbalâcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciorbalac
ciorbalac
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorbalac ciorbalacul
plural ciorbalace ciorbalacele
genitiv-dativ singular ciorbalac ciorbalacului
plural ciorbalace ciorbalacelor
vocativ singular
plural