Definiția cu ID-ul 438696:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciopoc (-oace), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).