8 definiții pentru ciorobor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciorobor sn [At: JAHRESBER. VI, 47 / Pl: ~uri / V: ciolobor / E: fo] (Reg) 1 Ceartă însoțită de vorbă multă Si: ciorlu-morlu. 2 (Pex) Gălăgie. 3 (Pop; îe) A face ~ pentru un topor A se certa pentru fleacuri. 4 (Îf ciolobor) Chef.
CIOROBOR s. n. (Transilv.) Ceartă (pentru un lucru de nimic) însoțită de vorbă multă și gălăgie; gîlceavă, sfadă, ciorovăială. Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace, îl lăsară-n draga voiei, să gîndească orice-i place, Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat. COȘBUC, P. II 125. Tandaler atuncea să trezește Ș-auzînd atîta ciorobor Strigă cît putu. BUDAI-DELEANU, Ț. 277. ♦ Adunare gălăgioasă. Privește și tace. Socotind cu cetății să iasă Din ciorobor și să meargă acasă. BUDAI-DELEANU, T. 411.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOROBOR s. n. (Reg.) Ceartă cu vorbă multă și gălăgie; gîlceavă. – Onomatopee (comp. magh. csörpör).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ciorobor n. Tr. larmă, gâlceava: ciorobor pentru un topor. [Onomatopee ca și ung. csör-pör, ceartă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭorobór n., pl. oare (ung. csör-pör, ceartă. V. cĭorovoĭală). Trans. (Șez. 37, 125). Ceartă, gălăgie, tumult: „cĭorobor pentr’un topor”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciolobor sn vz ciorobor corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciorobor s. n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu. Se folosește în Trans. de Vest. – Der. ciorobară, s. f. (coțofană; țigan); ciorobeală, s. f. (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, vb. (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Cf. ciorovăi, ciorogar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciorobor s.m. sg. (reg.) ceartă însoțită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cioroborsubstantiv neutru
- 1. Ceartă (pentru un lucru de nimic) însoțită de vorbă multă și gălăgie. DLRLCsinonime: ceartă ciorovăială gâlceavă sfadă
- Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace, îl lăsară-n draga voiei, să gîndească orice-i place, Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat. COȘBUC, P. II 125. DLRLC
- Tandaler atuncea să trezește Ș-auzînd atîta ciorobor Strigă cît putu. BUDAI-DELEANU, Ț. 277. DLRLC
- 1.1. Adunare gălăgioasă. DLRLC
- Privește și tace. Socotind cu cetașii să iasă Din ciorobor și să meargă acasă. BUDAI-DELEANU, T. 411. DLRLC
-
-
etimologie:
- (compară limba maghiară csörpör) DLRM