cioflec sn [At: (a. 1815) DOC., ap. DA / V: ~lic, cef~ / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Pahar. 2 Cinzeacă. 3 Ciocan de țuică Cf țoi. 4-6 Cantitate cuprinsă într-un cioflec (1-3). 7 (Îf cef~) Vas care măsoară un sfert dintr-o găleată. 8 Jumătate de dovleac. 9 Bucată îngustă și mică de lemn. 10 Ramură de lemn căzută.

❍ CIOFLEC sbst. Mold. 1 Jumătate de dovleac ¶ 2 Ciocan de țuică (RV.-CRG.).

ceflec¹ sn vz cioflec

cioflic sn vz cioflec

cioflec (-ce), s. n. – 1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea).

CIOFLEAGĂ s. m. v. cioflec.

CIOFLEC, Romulus (1882-1955, n. sat Araci, jud. Covasna), scriitor român. Schițe și nuvele inspirate din viața satului („Doamne, ajută-ne”), romane de război; însemnări de călătorie în Spania.

CIOFLEC subst. cu diverse sensuri: 1° țoiu, 2° scafă din coajă de dovleac, 3° pahar etc. 1. – ard, 1726 (Paș); – Virgil. 2. Ciofleacă, poreclă (Sc). 3. Ciofliceni s., cf. și tc. čiflic „sătuc”.

cioflec, cioflecuri, s.n. (reg.) 1. pahar mic, ciocan de țuică. 2. jumătate de dovleac. 3. lemn mic și scurt, ramură cazută jos.