3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciofléc sn [At: (a. 1815) DOC., ap. DA / V: ~líc, cef~ / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Pahar. 2 Cinzeacă. 3 Ciocan de țuică Cf țoi. 4-6 Cantitate cuprinsă într-un cioflec (1-3). 7 (Îf cef~) Vas care măsoară un sfert dintr-o găleată. 8 Jumătate de dovleac. 9 Bucată îngustă și mică de lemn. 10 Ramură de lemn căzută.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciofléc (-ce), s. n.1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciofléc, cioflécuri, s.n. (reg.) 1. pahar mic, ciocan de țuică. 2. jumătate de dovleac. 3. lemn mic și scurt, ramură cazută jos.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOFLEC, Romulus (1882-1955, n. sat Araci, jud. Covasna), scriitor român. Schițe și nuvele inspirate din viața satului („Doamne, ajută-ne”), romane de război; însemnări de călătorie în Spania.

CIOFLEC subst. cu diverse sensuri: 1° țoiu, 2° scafă din coajă de dovleac, 3° pahar etc. 1. – ard, 1726 (Paș); – Virgil. 2. Ciofleacă, poreclă (Sc). 3. Ciofliceni s., cf. și tc. čiflic „sătuc”.

Intrare: Cioflec
Cioflec nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cioflec
Intrare: cioflec (pl. cioflece)
cioflec (pl. cioflece) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflec
  • cioflecul
  • cioflecu‑
plural
  • cioflece
  • cioflecele
genitiv-dativ singular
  • cioflec
  • cioflecului
plural
  • cioflece
  • cioflecelor
vocativ singular
plural
Intrare: cioflec (pl. cioflecuri)
cioflec (pl. cioflecuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflec
  • cioflecul
  • cioflecu‑
plural
  • cioflecuri
  • cioflecurile
genitiv-dativ singular
  • cioflec
  • cioflecului
plural
  • cioflecuri
  • cioflecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)