4 definiții pentru cioflâng


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOFLÂNG, cioflânge, s. n. (Reg.) Cui de oțel, lung și gros, cu care se târăște o povară (fânul, butucii din pădure etc.). – Sas schivlänk (= germ. Schiebling).

CIOFLÎ́NG, cioflinge, s. n. (Regional) Cui de fier, lung și gros, uneori cu lanț sau verigă la capăt, cu care se tîrăște o povară (fînul, butucii din pădure etc.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioflấng, cioflângi, (cioflânc, ciflâng, cifling), s.m. – (reg.) 1. Cârlig, ic de fier (Memoria, 2004). Cui de fier care se bate în butuc și de care se leagă lanțul cu care se trage bușteanul la vale (Gh. Pop, 1971: 84): „Ca să poți lua laptele, înfoci nouă limbi de cioflânci. Le-nfoci în foc mare și le duci la tăietor. Și acolo le bați în tăietor și zâci: Io nu bat în tăietor cioflâncurile. Le bat în vacă” (Bilțiu, 2001: 146; Petrova). 2. Umflătură, excrescență: „I s-o făcut la ptícior un cioflânc” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din germ. Schiebling „bară de metal”, prin săs. Schivlänk (Drăganu, cf. DER; Scriban, MDA). Cuv. rom > magh. csafling, csopling (Scriban).

cioflấng, -i, (cioflânc, cifling), s.m. – Cui de fier care se bate în butuc și de care se leagă lanțul cu care se trage bușteanul la vale (Gh. Pop 1971: 84): „Ca să poți lua laptele, înfoci nouă limbi de cioflânci. Le-nfoci în foc mare și le duci la tăietor. Și acolo le bați în tăietor și zâci: Io nu bat în tăietor cioflâncurile. Le bat în vacă” (Bilțiu 2001: 146; Petrova). – Din germ. Schiebling „bară de metal”, prin săs. Schivlänk (Drăganu cf. DER), dial. Tschuflink „instrument de ghidare / direcționare” (Țurcanu).

Intrare: cioflâng
cioflâng substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioflâng
  • cioflângul
  • cioflângu‑
plural
  • cioflânge
  • cioflângele
genitiv-dativ singular
  • cioflâng
  • cioflângului
plural
  • cioflânge
  • cioflângelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioflâng

  • 1. regional Cui de fier, lung și gros, uneori cu lanț sau verigă la capăt, cu care se târăște o povară (fânul, butucii din pădure etc.).
    surse: DLRLC

etimologie: