CIOCÎRLIE, ciocîrlii, s. f. 1. Pasăre mică, de culoare cafenie, foarte ageră la zbor, avînd un ciripit caracteristic, în triluri (Alauda arvensis). Glasurile ciocîrliilor păreau prîsnele de argint în zonele senine ale văzduhului. CAMILAR, TEM. 87. Auzi ciocîrlia tremurîndu-și cîntecul strălucit, – parcă ar curge din înalt un pîrăuaș de lumină și triluri de cristal. SADOVEANU, O. IV 416. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. 2. (În forma articulată și în expr. cîntecul ciocîrliei) Numele unui cîntec care imită ciripitul ciocîrliei. Buruiană era vestit pentru cîntecul ciocîrliei. HOGAȘ, H. 44.